luni, 29 aprilie 2013

----!!!Conţinutul blogului este preluat din diferite surse!!!----

==================================================================

CUPRINS
01       TEORIA MUZICII
01.01    MELODIA         (-)
01.02    RITMUL          (-)
01.03    TIMBRUL MUZICAL
01.03.01 TIMBRUL VOCAL   (-)
01.03.02 TIMBRUL INSTRUMENTAL
01.03.02 *INSTRUMENTE CU COARDE
01.03.02 *SĂ AFLĂM MAI MULT DESPRE VIOARĂ!
01.03.02 *INSTRUMENTE DE SUFLAT DIN LEMN
-----------------------------------------------------------------
02       FORME MUZICALE  (-)
-----------------------------------------------------------------
03       FOLCLOR         (-)
-----------------------------------------------------------------
04       ISTORIA MUZICII
04.01    GENURI MUZICALE
04.01.01 BALETUL
04.01.02 CONCERTUL
04.01.03 OPERA
04.01.04 SIMFONIA
04.01.05 SONATA
04.01.06.SUITA
04.02    COMPOZITORI
04.02.01 CEAIKOVSKI, PIOTR ILICI (1840-1893)
04.02.02 PROKOFIEV, SERGHEI (1891-1953)
04.02.03 VERDI, GIUSEPPE (1813-1901)
04.03    INTERPREŢI
04.03.01 BARTOLI, CECILIA (1966-)
04.04    CREAŢII MUZICALE
04.04.01 CEAIKOVSKI: LACUL LEBEDELOR
04.04.02 CEAIKOVSKI: SPĂRGĂTORUL DE NUCI
04.04.03 HAYDN: CONCERT PT. PIAN ŞI ORCHESTRĂ ÎN RE MAJOR
04.04.04 PROKOFIEV: ROMEO ŞI JULIETA
04.04.05 PROKOFIEV: SIMFONIA NR. 1 "CLASICĂ"
04.04.06 VERDI: AIDA
04.04.07 VERDI: RIGOLETTO
-----------------------------------------------------------------
05       REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)
05.01    AM OPRIT UN GÂND (BLAGA) OPRIŞ
05.02    GAUDEAMUS IGITUR
05.03    ÎN DRUMEŢIE (S.O.S. NATURA!) OPRIŞ
05.04    ÎNTR-O ZI AM AFLAT (IMNUL PRIETENIEI) OPRIŞ
05.05    SĂ ÎNVEŢI BINE (BRÂNCUŞI) OPRIŞ
05.06    ŞI VINE VREMEA (OARE CE-O SĂ FIE?) OPRIŞ

==================================================================

01.01 TEORIA MUZICII  /  MELODIA  /

==================================================================

01.02 TEORIA MUZICII  /  RITMUL  /

==================================================================

01.03 TEORIA MUZICII  /  TIMBRUL MUZICAL

- Care sunt cele 4 calităţi ale sunetului muzical?
- 1 Durată, 2 Înălţime, 3 Intensitate şi 4 Timbru.

- Ce înţelegem prin termenul Timbru?
- Timbru înseamnă acea însuşire a sunetului, care permite diferenţierea surselor sonore (practic înseamnă felul în care sună un sunet).

- Câte feluri de timbre deosebim?
- Deosebim 2 feluri de timbre:
1 Timbru vocal şi
2 Timbru instrumental.

- Ce însuşiri influenţează timbrul unui sunet?
- 1 Spectrul sonor (se poate vizualiza cu osciloscop)
2 Atacul
3 Partea de mijloc (de ea depinde durata sunetului) şi
4 Încheierea sunetului.

- Ce trebuie să mai ştim despre sunet?
- 01 Trebuie să ştim, că alături de sunetul de bază sursa sonoră mai produce şi armonice superioare (sunete mai înalte decât cel de bază, însă cu intensitate mai mică).

- 02 Armonicele pare (a 2-a, a 4-a, etc.) fac timbrul mai ascuţit şi hotărât.

- 03 Armonicele impare (a 3-a, a 5-a) fac timbrul mai moale, mai duios.

- 04 Sunetul este transmis de la sursă până la urechile noastre cu ajutorul aerului (care ne înconjoară).

- 05 Viteza de propagare a sunetului în aer este cca. 340 m / sec (1225 km / h).

- 06 Înălţimea sunetelor se măsoară (numărând vibraţiile) în herzi (Hz).

- 07 O persoană la 18 ani percepe sunetele intre frecvenţele 16 – 20.000 Hz.

- 08 Sub acest interval se află infrasunetele.

- 09 Deasupra acestui interval se află ultrasunetele.

- 10 Unele animalele aud mult mai bine decât oamenii.

- 11 Sunetele medii şi înalte au o directivitate mare (ne putem da seama, că din ce direcţie vin).

- 12 Sunetele joase nu au directivitate (nu auzim direcţia din care vin).

- 13 Din această cauză sistemele de amplificare au pentru sunetele medii – înalte 6 difuzoare separate (stânga – centru - dreapta, faţă – lateral – spate) iar pentru sunetele joase au un singur difuzor (pentru toate direcţiile).

- 14 Din frecvenţă şi viteza de propagare se poate calcula lungimea de undă a sunetelor.

- 15 Din acest motiv instrumentele muzicale, care produc sunete grave, au dimensiuni mari (şi viceversa).

- 16 Trebuie amintit efectul Doppler: dacă sursa sonoră se apropie cu viteză mare de o persoană, persoana aude un sunet mai înalt decât cel real, iar dacă sursa se îndepărtează, persoana aude un sunet mai grav.

- 17 În momentul în care sursa sonoră trece în faţa ascultătorului, se aude o schimbare bruscă de înălţime a sunetului.

- 18 În zilele noastre înălţimea sunetului la din octava 1-a este fixat la 440 Hz / sec.

- 20 După percepţia noastră faţă de creşterea lineară a volumului sonor amplitudinea vibraţiei creşte exponenţial.

-----------------------------------------------------------------

01.03.02 *INSTRUMENTE CU COARDE

Existenţa timbrului muzical este motivul multitudinilor de instrumente muzicale (adică ne place să auzim cât mai multe timbre muzicale diferite).

Instrumentele muzicale sunt organizate în 5 familii: cu coarde, de suflat, de suflat complexe, de percuţie şi electronice.

Acum vom face cunoştinţă cu instrumentele cu coarde.

Coarda întinsă este elementul elastic, care prin vibraţie produce sunetul.

Pentru amplificarea sunetului produs de coarde, vibraţia ei este transmisă unei cutii de rezonanţă prin căluş, care amplifică foarte mult sunetul.

Familia are 3 grupe.


Prima grupă cuprinde instrumentele cu coarde frecate cu arcuş.

Arcuşul este un accesoriu foarte important ai acestor instrumente. Denumirea a primit-o de la obiectul din care se trage: de la arc (armă). Frânghia a fost înlocuită cu păr de coadă de cal. Iniţial forma arcuşului era un arc obişnuit. Ulterior arcul a fost inversat (arc negativ), pentru că cu această formă se poate produce un sunet cu intensitate mai mare şi mai uniformă. Pentru mărirea aderenţei, părul arcuşului este uns cu sacâz (colofoniu).

În prezent sunt mai răspândite 4 instrumente cu coarde frecate. Sunetul cel mai înalt o are vioara, cu sunet mai grav este viola, urmat de violoncel şi contrabas.

Dat fiind că aceste instrumente au un sunet mai slab decât instrumentele de suflat, într-o orchestră la vioara întâi cântă (în general) 12 instrumentişti, la vioara a doua 10, la violă 8, la violoncel şi contrabas câte 6.

Imaginile unei viori:  Din faţă, lateral şi din spate.

Căluşul, pe care se sprijină coardele, transmite vibraţiile coardelor cutiei de rezonanţă.

Aici se vede căluşul mai bine.

La fotografia din dreapta, se vede că spatele viorii este făcut dintr-o singură bucată de lemn.

Componentele arcuşului: baghetă octagonală, broască din abanos, şurub pentru întinderea / slăbirea părului, vârf şi păr de coadă de cal.

În acest videoclip artistul izraelian Shlomo Mintz cântă Studiul (sau Capriciul) Nr. 5 de compo-zitorul romantic, italian Niccolo Paganini (1782-1840).

În Studiul Nr. 9 „Vânătoarea”, Paganini imită semnalele de corn ale vânătorilor.

Din aceste două exemple ne putem da seama de timbrul strălucitor şi cald a viorii.

Viola este al doilea instrument ca mărime din grupa instrumentelor cu coarde frecate.

Deşi viola este mai mare, instrumentistul o ţine în poziţie horizontală.

Timbrul violei însă seamănă mai mult cu al violoncelului, mai ales în registrul grav.

Bartók: Conc. pt. violă şi orch. Filhar. Berlin

La violoncel se cântă altfel decât la vioară. Cu tija din partea de jos al instrumentului se poate regla înălţimea violonce-lului faţă de podea.

Arcuşul, deşi mai mare decât la violă, are aceeaşi formă. Căluşul şi-a schimbat forma.

Luigi Boccherini 1743-1805 Conc. pt. violoncel

Contrabasul este cel mai mare din grupa întâi. Se foloseşte des cântatul prin ciupirea coardelor cu vârful degetelor.

Gioacchino Rossini (1792-1868), compozitor italian din perioada romantismului. A compus cu precădere opere. Acest videoclip arată un Duet pt. violoncel şi contrabas.


Grupa a doua cuprinde instrumentele cu coarde ciupite. Instrumentul cel mai complex este harpa. Harpa are câte o coardă separată pentru fiecare sunet. Biblia menţionează, că regele David a cântat foarte frumos pe strămoşul harpei actuale.

Astăzi, în Irlanda harpa este un instrument popular naţional, pe care se interpretează muzica tradiţională irlandeză.

Se poate observa existenţa cutiei de rezonanţă. Harpa are un sunet foarte frumos şi gingaş.

Harpa este un instrument foarte frumos (şi scump). A apărut şi varianta electronică.

Katya Herman cântă un potpuriu la harpă clasică.

Din grupa a doua instrumentul cel mai răspândit, şi cel mai cunoscut este chitara.

Cele 6 coarde ale chitarei pot fi ciupite atât cu vârful degetelor al celui, care cântă la chitară, dar se poate folosi şi o pană. În cazul din urmă chitara produce un sunet mai ascuţit.

Importanţa chitarei constă în faptul, că, deşi este un instrument portabil (mic), el poate asigura acompaniamentul armonic le cântecele cântate vocal (poate înlocui un pian sau o orchestră).

Instrument asemănător este mandolina, şi multe alte instrumente.

Artista croată Ana Vidovic cântă la chitară.

Mandolina este construită atât cu spate dreaptă cât şi cu spate rotundă. Ea are 8 coarde (câte două pentru cele patru sunete).

În acest videoclip urmărim 1-a parte a Concertului pt. mandolină şi orchestră de Vivaldi. Putem vedea, că şi orchestra este formată din mandoline mici şi mari, chitări, şi un violoncel.

Vivaldi: Conc. pt. 2 mandoline. Un singur interpret cântă ambele voci. Mixarea imaginii şi a sunetului a fost făcut pe computer.


Grupa a treia cuprinde instrumentele cu coarde lovite.

Cele mai cunoscute sunt pianul şi pianina. Denumire completă a pianului a fost piano-forte. Denumirea sugera, că instrumentul este capabil să cântă pe o scară dinamică întinsă de la piano până la forte. La aceste instrumente coardele nu sunt lovite direct de mâna instrumentistului, ci prin clapele claviaturii cu ajutorul unui mecanism foarte ingenios. Coardele nu sunt vizibile din exterior. Pianul cuprinde coarde separate pentru fiecare sunet.

Pianina este un pian, în care poziţia coardelor este verticală (destinat pentru încăperi mai mici). Importanţa pianului constă în faptul, că pe acest instrument pot fi interpretate piese muzicale foarte complexe (înlocuieşte o orchestră simfonică întreagă).

Două piane din poziţii diferite.

Imaginea unei pianine.

Astăzi sunt răspândite şi pianinele electronice, care au dimensiunile exterioare mai mici, preţ mai mic şi sunt foarte deştepte (pot fi legate la calculator).

Renumita piesă pt. pian de Liszt: Clopotele (La campa-nella) îşi are originea în Concertul Nr. 2 pt. vioară şi orchestră de Paganini. Să ascultăm piesa originală.

Şi acum,aceeaşi melodie cântată la pian.

Un alt instrument mai cunoscut cu coarde lovite este ţambalul. Ţambalul se foloseşte în orchestrele de muzică populară şi tarafe. Instrumentistul loveşte coardele cu două ciocănele di lemn. Mai rar, ţambalul este utilizat şi în orchestra simfonică (dacă interpretează muzică de origine populară).

Acesta este ţambalul mic (portativ).

În acest videoclip ascultăm Te Deum –Preludiu al compozitorului francez Charpentier din perioada barocului.

-----------------------------------------------------------------

01.03.02 TEORIA MUZICII  /  TIMBRUL MUZICAL  /  TIMBRUL INSTRUMENTAL  /  *SĂ AFLĂM MAI MULT DESPRE VIOARĂ!

Face parte din familia instrumentelor cu coarde şi din grupa instrumentelor cu coarde frecate

Este sora cea mai mică a contrabasului, a violoncelului şi a violei.

Are 4 coarde (mi 2 -la 1 -re 1 -sol)

ISTORIA

Idea creării unui astfel de instrument muzical provine de la coarda arcului.

La primul instrument arcul a fost înlocuit cu o cutie de rezonanţă.

Vioara, în forma sa actuală apare în nordul Italiei la mijlocul sec. al 16-lea (există picturi din această perioadă)

Instrumentele cele mai performante au fost construite de către familiile de lutieri.

Ei au descoperit reţeta cea mai potrivită pentru construirea acestor instrumente.

Reţeta a fost ţinută secretă (niciodată nu a fost scrisă pe hârtie).

Numele familiilor de luthieri: Amati, Guarnieri, Stradivari, Vuillaume, Steiner.

PĂRŢILE VIORII

Corpul viorii (faţa sau tăbliţa din molid; eclisele; spatele din paltin; bara de rezonanţă; popic),

Gâtul (capul; gâtul propriu-zis; limba; prăguşul).

Părţi independente (căluşul; coardele; cordarul; bărbia).

PĂRŢILE ARCUŞULUI

Bagheta din trandafir

Garnitura de păr (din coadă de cal)

Scaunul sau capra

Dispozitiv mecanic (şurub)

Pentru a mări rezistenţa la frecare a corzii, firele de păr ale arcuşului sunt unse cu colofoniu (sacâz)

CARACTERIZARE

Datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseţe, vioara este principala purtătoare a melodiei.

Strălucirea şi căldura sunetului ei o aşează în fruntea instrumentelor din orchestră.

Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioşie, măreţie, visare, forţă etc.

VIOARA CU GOARNĂ

La acest instrument amplificarea sunetului este realizat de către un tub metalic.

Este cunoscut în mai multe ţări, dar nu este utilizat intens.

În România este răspândit în judeţul Bihor.

VIOARA ELECTRICĂ

La acest instrument amplificarea sunetului este realizat electronic.

Cu dezvoltarea tehnicii multimedia, devine o alternativă atrăgătoare (ieftin şi bun)

Deocamdată astăzi sunt utilizate în muzica uşoară.

UTILIZAREA VIORII

Instrument solistic în diferite genuri muzicale (concerte pentru vioară şi orchestră, sonate pentru vioară şi pian etc.).

Componentul unei formaţii muzicale (orchestra simfonică, de cameră, tarafe etc.)

COMPOZITORI RENUMIŢI ŞI COMPOZIŢII RENUMITE

Bach, Johann Sebastian
Bartók, Béla
Beethoven, Ludwig van
Ceaikovski, Piotr
Corelli, Arcangelo
Enescu, George
Mendelssohn, Felix
Vivaldi, Antonio

INTERPREŢI RENUMIŢI ŞI INTERPRETĂRI RENUMITE

Chang, Sarah (1982)
Enescu, George
Hahn, Hilary (1980)
Menuhin, Yehudi (1916 - 1999)
Mutter, Anne-Sophie (1963)
Oistrakh, David (1908 - 1974)
Perlman, Itzhak (1945)
Stern, Isaac Stern (1920 - 2001)
Szeryng, Henry
Zuckerman, Pinchas (1948-)

-----------------------------------------------------------------

01.03.02 TEORIA MUZICII  /  TIMBRUL MUZICAL  /  TIMBRUL INSTRUMENTAL  /  *INSTRUMENTE DE SUFLAT DIN LEMN

- Din cele două grupe ale Instrumentelor de suflat prima grupă este formată de instrumentele confecţionate din lemn.

- Dacă în trecut instrumentele au fost făcute din lemn, astăzi ele pot fi şi din alte materii (metal, material plastic, sticlă, etc.).

- Generarea sunetului

- Sunetul este generat prin suflare în instrument.

- 1 La tuburile labiale (flautul drept şi la flautul lateral) sunetul este generat prin trecerea aerului printr-o fantă îngustă, care la ieşire întâmpină o rezistenţă.

- Rezistenţa are forma unei pene ascuţite. Aerul trece pe lângă rezistenţă ocolind-o când într-o parte, când în cealaltă parte, creând o turbulenţă (vibraţie).

- Vibraţia astfel creată este preluată de coloana de aer din corpul instrumentului de suflat, amplificând-o până la un volum sonor potrivit.

- La flautul drept fanta îngustă face perte din instrument. La flautul lateral această fantă este creată de către buza superioară a instrumentistului în contact cu corpul flautului.

- 2 Alte instrumente utilizează o ancie (simplă sau dublă), care este o lamă fină de lemn, de trestie sau metal peste care este aşezată gura şi prin a cărei vibraţie se produc sunetele instrumentului.

- Dacă aerul întrodus are variaţii de viteză sau de presiune, atunci în rezonator se produce sunet.

- Sunetul este amplificat în tubul instrumentului, unde coloana de aer rezonează cu sunetul generat.

- O trăsătură comună ale acestor instrumente este, că schimbarea înălţimii sunetelor se face prin acoperirea sau descoperirea unor găuri de pe trunchiul instrumentului.

- Prin descoperirea găurilor lungimea instrumentului este prescurtată, ceea ce are ca efect producerea unui sunet mai înalt.

- De această grupă aparţin următoarele instrumente:
1 Flaut lateral
2 Flaut drept (dulce)
3 Clarinet
4 Saxofon
5 Oboi
6 Corn englez
7 Fagot

- Instrumente de suflat din lemn cu tuburi labiale sunt:
1 Flaut lateral şi
2 Flaut drept

- Instrumente de suflat din lemn cu ancie simpă sunt:
3 Clarinet şi
4 Saxofon

- Instrumente de suflat din lemn cu ancie dublă sunt:
5 Oboi
6 Corn englez
7 Fagot

==================================================================

02 FORME MUZICALE  /

==================================================================

03 FOLCLOR  /

==================================================================

04.01.01 ISTORIA MUZICII  /  GENURI MUZICALE  /  BALETUL

Baletul* este un spectacol teatral dansat, alcătuit dintr-o suită de tablouri reunite printr-un subiect, în care dansul şi mimica se îmbine cu muzica.

*Ballo în limba italiană înseamnă dans, joc.

Baletul este compus din combinaţii de paşi şi mişcări, prin care se exprimă situaţii şi sentimente.

Spectatorii îşi pot imagina dialoguri, care corespund întotdeauna cu sentimentele transmise.

Baletul poate fi un spectacol de sine stătător sau poate face parte, sub forma unui episod, dintr-un spectacol lirico-dramatic.

Baletul a apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Baletul este alcătuit, ca şi opera, din acte, care la rândul lor sunt împărţite în scene.

În balet, momentele solistice pot fi comparate cu ariile din operă, iar ansamblurile dansante, cu corurile.

Fiind o formă de manifestare artistică foarte accesibilă şi de mare sensibilitate, baletul s-a răspândit şi în alte ţări ale Europei.

Şcoala rusă ocupă unul dintre cele mai importante locuri în afirmarea şi evoluţia muzicii de balet.

Compozitorii, care au contribuit la literatura baletului:
Ceaikovski - rus (Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci)
Prokofiev - rus (Romeo şi Julieta, Cenuşăreasa, Floarea de piatră)
Stravinski - rus (Petruşka, Pasărea de foc, Jertfă de primăvară)
Haciaturian - armean (Spartacus, Gayaneh)
Delibes - francez (Coppelia)
Bartok - maghiar (Mandarinul miraculos)
Jora - român (La piaţă)
P. Constantinescu - român (Nuntă în Carpaţi)
A. Mendelssohn - român (Călin)
Z. Vancea - român (Priculiciul).

Fazele elaborării unui balet:
1. Libretistul crează suportul literar
2. Pe baza libretului compozitorul compune muzica
3. Pe baza libretului şi a partiturii coregraful* compune mişcările balerinelor şi a balerinilor.
4. Proiectarea şi confecţionarea scenei cu decoruri şi lumini.
5. Proiectarea şi confecţionarea costumelor.

Câteodată se schimbă această ordine, când compozitorul nu a avut intenţia să compună muzică de balet, dar ulterior s-a dovedit, că muzica corespunde şi acestui scop.

Rimski-Korsakov - rus (Şeherezada)
Debussy - francez (Preludiu la după amiaza unui faun)

-----------------------------------------------------------------

04.01.02 CONCERTUL

Concertul este o lucrare muzicală scrisă pentru un solist şi orchestră. Sunt însă concerte pentru 2-3 solişti şi orchestră, sau concerte scrise numai pentru orchestră.

Cuvântul concert este de origine italiană (concerto) şi a fost folosit întâi pentru a indica activitatea de interpretare a unei lucrări muzicale pentru diferite instrumente, iar apoi şi pentru lucrările scrise pentru acele instrumente.

O primă formă a concertului - ca lucrare muzicală - este cunoscută sub denumirea de CONCERTO GROSSO (sec. XVIII), în care orchestra (tutti) alternează cu un grup de solişti (concertino). În această formă au scris lucrări valoroase Corelli, Torelli, Vivaldi, Händel şi I.S. Bach. Concertele grossi a lui Bach sunt cunoscute sub denumirea de Concerte Brandenburgice.

Denumirea de concertino este dată şi unui concert de proporţie mai mică.

După această formă a concertelor grossi, ia naştere şi concertul de tip clasic, pentru un solist şi orchestră, sub influenţa dezvoltării formelor (a sonatei).

Cu apariţia interpreţilor cu măiestrie ridicată a făcut, să apară concertele pentru un singur solist şi orchestră. În aceste concerte solistul are un rol preponderent faţă de orchestră.

Pe parcursul concertului solistul dialoghează cu orchestra, dar are şi unele fragmente pe care le cântă singur, preluând şi dezvoltând variat unele teme din lucrare. Un astfel de moment îl constituie cadenţa solistică, în care se pot constata posibilităţile tehnice şi virtuozitatea solistului.

Concertul clasic are 3 părţi.

Partea I. - în tempo repede şi în formă de sonată.
Partea II. - în tempo rar şi de obicei în formă de lied.
Partea III. - în tempo repede şi de obicei în formă de rondo sau de sonată.

La începutul concertului se află uneori o întroducere orchestrală, după care urmează dialogul solistului, iar la sfârşitul uneia din părţile concertului se află cadenţa solistică.

Printre compozitorii care au scris concerte de tip clasic enumerăm pe Haydn, Mozart, Beethoven, Paganini, Schumann, Mendelssohn, Liszt, Chopin, Grieg, Brahms, Saint-Saëns, Dvorak, Ceaikovski, Rachmaninov, Prokofiev, Ravel, Lipatti, P. Constantinescu etc.

-----------------------------------------------------------------

04.01.03 OPERA

Opera este o lucrare muzicală de mari proporţii, care are la bază un subiect ce se desfăşoară într-un cadru anume, cu costume, decoruri şi mişcare scenică, al cărui text este cântat şi uneori recitat. "Personajele" principale într-un spectacol de operă sunt: soliştii, corul, orchestra şi, uneori, baletul.

Fiind o lucrare complexă, la realizarea căreia concură simultan mai multe arte (literatura, muzica, coregrafia, artele plastice, arta interpretativă muzicală şi teatrală), opera reprezintă o manifestare a sincretismului în artă.

Acţiunea operei este precedată de UVERTURĂ, o piesă orchestrală ce pregăteşte auditoriul pentru a pătrunde în acel univers pe care l-a dorit compozitorul.

Urmează expunerea acţiunii, împărtăşită în ACTE, TABLOURI şi SCENE, în funcţie de cerinţele libretului.

LIBRETul cuprinde textul complet al unei lucrări muzicale, destinată a fi reprezentată pe scenă (operă, operetă, balet, film artistic).

Evoluţia operei în secolele XVII - XVIII

Opera s-a născut în Italia, la Florenţa, în cenaclul artistic "Camerata Florentină". În această perioadă operele cu subiecte cu conţinut grav s-au numit "opera seria" (serioasă) iar cele cu subiecte vesele "opera buffa" (bufon) (în Franţa "operă comică", în Germania "Singspiel").

În secolul al XVIII-lea cel mai important compozitor de operă este  Mozart, Wolfgang Amadeus din perioada Clasicismului muzical cu operele Flautul fermecat, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Răpirea din serai.

Evoluţia operei în secolele XIX - XX

Secolul al XIX-lea este perioada Romantismului. Compozitorii cântă natura şi sentimentele omeneşti în genuri şi forme muzicale variate.

Se realizează fuziunea între arte (literatura şi muzica) şi apropierea compozitorilor faţă de folclor.

Compozitori de operă importanţi din acest secol sunt:

Italia: Rossini, Giacomo (opera Bărbierul din Sevilla), Verdi, Giuseppe (opere Nabucco, Trubadurul, Rigoletto, Traviata, Aida, Othello).

Franţa: Gounod, Charles (opera Faust), Bizet, Georges (opera Carmen).

Cehia: Smetana, Bedrich (opera Mireasa vândută).

Germania: Weber, Carl Maria von (opere Freischutz, Oberon); Wagner, Richard - creatorul dramei muzicale* (opere Olandezul zburător, Tannhauser, Inelul Nibelungilor, Maeştrii cântăreţi din Nurnberg).

*Drama muzicală = Spectacol de operă unitar prin crearea aşa-numitei MELODII INFINITE, o melodie care uneşte toate momentele operei şi a LEITMOTIVelor, ce simbolizează personaje, sentimente, locuri ale acţiunii.

Rusia*: Glinka, Musorgski, Borodin, Ceaikovski.

*Rusia (şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est): în a doua jumătate a secolului XIX-lea se naşte un fenomen artistic numit "Şcoli naţionale". Compozitorii folosesc intens, ca mijloc de inspiraţie folclorul ţării lor.

Secolul al XX-lea este dominat de tendinţe şi curente novatoare. Muzica se dezvoltă în două direcţii: păstrând tradiţiile clasico-romantice sau încercând să creeze sisteme şi modalităţi noi de exprimare.

Cel mai important compozitor al secolului al XX-lea este italianul Puccini, Giacomo.

http://www.operaiasi.ro/opera/istoric/
http://www.operacluj.ro/

-----------------------------------------------------------------

04.01.04 SIMFONIA

Simfonia este o lucrare muzicală de mari proporţii, compusă în general pentru orchestră mare. Ea poate fi comparată cu o dramă, deoarece exprimă o acţiune, are un conflict şi o dezlegare a lui în final, iar eroii sunt temele muzicale cu caracter opus, contrastant.

Simfonia a luat naştere în secolul al XVIII-lea, ca o consecinţă a evoluţiei muzicii instrumentale, din mai multe ţări. Părintele simfoniei clasice este Joseph Haydn, care a compus 104 simfonii.

După cum acţiunea unei piese este împărţită în acte, şi simfonia cuprinde de obicei 4 părţi, care poartă numirile italiene, definind tempoul sau mişcarea părţii respective.

Partea I, Allegro, are un caracter dramatic, în care temele muzicale se ciocnesc, se înfruntă (are formă de sonată).

Partea II-a, Andante, are un caracter odihnitor, meditativ, liniştit.

Partea a III-a, Menuet-ul sau Scherzo-ul, are un caracter dansant, menuetul fiind un dans clasic.

Partea a IV-a, finalul, Allegro, are un caracter vesel, optimist.

Simfonia, fiind genul instrumental cel mai dezvoltat şi folosind întregul aparat orchestral, dispune de posibilităţi imense în redarea unui conţinut ideologic şi emoţional variat, de reflectare a unor probleme importante din viaţa oamenilor. În întreaga istorie a muzicii, mulţi compozitori au compus simfonii, oglindind, cu ajutorul orchestrei simfonice, ideile şi sentimentele, idealurile şi năzuinţele, lupta oamenilor din epoca şi din ţara respectivă.

Compozitori, care au compus simfonii de o rară frumuseţe sunt: Haydn, Mozart, Beethoven, Brahms, Schuman, Mendelssohn, Schubert, Dvorak, Ceaikovski, Şostakovici, Prokofiev, Bruckner, Berlioz etc.

-----------------------------------------------------------------

04.01.05 ISTORIA MUZICII / GENURI MUZICALE / SONATA

Sonata, alături de genurile muzicale concertul, cvartetul, liedul şi simfonia se dezvoltă şi se cristalizează în clasicism (perioadă de stil începând cu a doua jumătate a secolului XVIII-lea şi sfârşind la începutul secolului al XIX-lea).

Termenul de sonată vine de la cuvântul suonare din limba italiană, ce înseamnă a cânta la un instrument muzical.

Sonata este o lucrare pentru un instrument (pian, clavecin, orgă) sau pentru două instrumente (un instrument solistic şi un acompaniator).

Sonată înseamnă şi o formă muzicală, care o are o parte mai multe genuri muzicale (sonata, cvartetul, simfonia, concertul etc.).

Sonata clasică este un gen alcătuit din 3 sau 4 părţi.

Structura sonatei cu 3 părţi:

Partea I. este în mişcare rapidă şi are formă de sonată.
Partea a II-a este în mişcare lentă şi are formă de lied sau temă cu variaţiuni.
Partea a III-a este în mişcare rapidă şi are formă de rondo sau sonată.

Structura sonatei cu 4 părţi:

Partea I. este în mişcare rapidă şi are formă de sonată.
Partea a II-a este în mişcare lentă şi are formă de lied sau temă cu variaţiuni.
Partea a III-a este în mişcare rapidă şi are formă de scherzo.
Partea a IV-a este în mişcare rapidă şi are formă de rondo sau sonată.

-----------------------------------------------------------------

04.01.06.SUITA

Suita este un gen muzical, care a fost răspândită în Europa în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Această suită astăzi o numim barocă.

Suitele din secolele al XIX-lea şi al XX-lea se numesc moderne.

Suita barocă.

Denumirea provine din limba franceză: înseamnă succesiune, urmare, şi se referă la faptul, că suita este formată din mai multe părţi contrastante ca expresie şi mişcare, majoritatea având un caracter dansant, care succed una după alta.

La început suita avea 4 părţi: allemanda, couranta, sarabanda şi giga. Cu timpul vor pătrunde în suită şi alte dansuri: menuetul, gavota, poloneza, etc. Orice alt dans în plus se introduce între sarabanda şi gigă.

Allemanda este un dans de origine germană din secolul al XVI-lea, în măsură pară şi în tempo moderat cu caracter solemn.

Couranta este un dans de origine franceză în măsura de 3/2 sau 6/4, mişcare rapidă şi cu caracter vioi.

Sarabanda este un dans de origine spaniolă într-o măsură ternară şi mişcare lentă, cu caracter grav, solemn.

Giga (gigue) este un dans popular de origine engleză într-o mişcare rapidă, în măsură ternară, cu caracter vioi, exuberant.

Menuetul este un vechi dans popular francez în măsura de 3/4 şi tempo moderat. Se dansează cu paşi mărunţi şi mişcări galante. Prin graţie şi eleganţă menuetul va domina saloanele nobiliare şi creaţia compozitorilor pentru multă vreme, chiar şi în secolul al XVIII-lea. Construcţia menuetului este: A (Menuet) - B (Trio) - A (Menuet). Partea de mijloc se numeşte Trio pentru că este cântată de un grup de 3 instrumente.

Gavota este un dans de origine franceză în măsura de 4/4 sau 2/2 într-o mişcare moderată şi veselă. Gavota are 2 părţi, fiecare parte se repetă.

Poloneza este un dans de origine poloneză în măsură de 3/4 şi mişcare moderată.

Suitele sunt scrise (compuse) atât pentru un singur instrument solo cât şi pentru orchestră.

În muzica universală cei mai importanţi autori de suite baroce rămân J.S. Bach, G.F. Handel, Georg Philipp Telemann ş.a.

Din creaţia lui Handel vă propun să ascultaţi un fragment din suita Muzica Apelor. Este denumită astfel deoarece ea a fost executată cu ocazia unei croaziere pe Tamisa, care a marcat "împăcarea" compozitorului cu regele Angliei. Fastul muzicii a fost sporit şi prin amplasarea deosebită a membrilor orchestrei. Ei au fost plasaţi pe grupuri de instrumente în diferite ambarcaţiuni.

Audiţia 1. Handel - Water Music Suite No. 1 (Proms 2012)
Hervé Niquet conductor - Le Concert Spirituel - Royal Albert Hall, 18 July 2012
http://www.youtube.com/watch?v=jJyTfttQvdA

Audiţia 2. Handel: Water Music Suite No 2 in D Major - BBC Proms 2012
URL=http://www.youtube.com/watch?v=9c0MTjlnLHU

Audiţia 3. Handel - Water Music Suite No. 3 (Proms 2012) - Hervé Niquet conductor - Le Concert Spirituel - Royal Albert Hall, 18 July 2012
http://www.youtube.com/watch?v=wQ9IymF3SzI

Să ascultăm Giga din Suita Nr. 2 în re minor pentru violoncel solo de Bach.

Audiţia 3. Bach: Giga din Suita Nr. 2 în re minor pentru violoncel solo de Bach.
http://www.youtube.com/watch?v=xD9b7tM1vhU

Următoarele două audiţii nu sunt dintr-o suită, ci dintr-o operă a lui Handel, dar putem observa caracteristicile ritmico-melodice a sarabandei.

Audiţia 4. Handel - Opera Almira - Sarabande
http://www.youtube.com/watch?v=u-qHtYfktiQ

Audiţia 5. Handel - Opera Almira - Sarabande - Remix
http://www.youtube.com/watch?v=Cx93S5tSj2o

Suita modernă.

Suita modernă se diversifică în secolul al XIX-lea în 3 planuri: suită de dansuri populare, suită simfonică şi suita din lucrări scenice.

Suita de dansuri populare cuprinde dansuri din folclorul poporului de unde provine compozitorul. Astfel, Edvard Grieg apelează, în suită, la cântecele nordice. Antonin Dvorak compune suita Dansurile slave.

Audiţia 6. Dvorak: Dansuri slave Nr. 8
http://www.youtube.com/watch?v=WIywT8fKVZA

Compozitorii noştri: Paul Constantinescu şi alţii prelucrează cu măiestrie cântece şi dansuri româneşti în multe suite instrumentale.

Suita simfonică reprezintă prelucrarea superioară a creaţiei simfonice. Este genul, în care giniul enescian şi-a spus cuvântul di plin (vezi suitele enesciene).

Audiţia 7. Enescu: Suita pentru orchestră Nr. 1 - Preludiu (la unison)
http://www.youtube.com/watch?v=8OuJpUTtgOk

Alături de suitele enesciene, demne de menţionat sunt: Suita III, de Ion Dumitrescu şi suita Prin Munţii Apuseni, de Marţian Negrea.

Audiţia 8. Negrea, Marţian: Suita Prin Munţii Apuseni
http://www.youtube.com/watch?v=Ujuj812Rs3I

Suita din lucrări scenice (cazul exemplului de mai sus Cântecul lui Solvejg din suita "Peer Gynt" de Edvard Grieg) este o succesiune de momente muzicale extrase din muzica scrisă pentru scenă, fie balet, film sau teatru.

Audiţia 9. Grieg: Peer Gynt Suita Nr. 1 - În sala regelui muntelui
http://www.youtube.com/watch?v=HOHcMybcUIw

O altă suită orchestrală renumită a fost compusă de francezul Camille Saint-Saens din perioada Romantismului. Ea este intitulată Carnavalul animalelor. În prima parte sunt prezentate animalele în costumele lor (ca şi la carnavalele adevărate). În final este prezentată dansul comun al animalelor.

Audiţia 10. Saint-Saens: Carnavalul animalelor - Broaşte ţestoase. Se poate recunoaşte melodia dansului Can-can.
http://www.youtube.com/watch?v=x2NHC0x-93w

Audiţia 11. Saint-Saens: Carnavalul animalelor - Elefantul. Contrabasul interpretează dansul greoi al elefantului.
http://www.youtube.com/watch?v=ug8hCAyBaqg

Audiţia 12. Saint-Saens: Carnavalul animalelor - Acvariu. Muzica ne conduce în lumea subacvatică plină de taină.
http://www.youtube.com/watch?v=AsD0FDLOKGA

Audiţia 13. Saint-Saens: Carnavalul animalelor - Cucul în pădure.
http://www.youtube.com/watch?v=eHtQaSVjf4Y

Audiţia 14. Saint-Saens: Carnavalul animalelor - Fosilele.
http://www.youtube.com/watch?v=wpB-Sc3Ch9c

==================================================================

04.02.01 ISTORIA MUZICII  /  COMPOZITORI  /  CEAIKOVSKI, PIOTR ILICI (1840-1893)

Ceaikovski este unul din cei mai de seamă compozitori al muzicii ruse.

La vârsta de 20 ani devine student la Conservatorul din Petersburg. După absolvirea conservatorului este profesor la Conservatorul din Moscova. După o perioadă părăseşte Conservatorul să se dedice compoziţiei.

Călătoreşte în Europa, cu ocazia căreia cunoaşte creaţia muzicală a timpului, direcţiile, orientările pe care le asimilează creator.

Ceaikovski a trăit în perioada romantismului şi aparţine Şcolii naţionale ruse.  Urmează calea muzicii naţionale, deschisă de Glinka şi continuată de "Grupul celor cinci".

"Se poate pune la îndoială apartenenţa naţională a acestor lucrări, care exprimă în felul ei caracterul naţional rus, structura sufletească a rusului?" (Aram Haciaturian).

Creaţia sa este bogată şi variată, cuprinzând cele mai diferite genuri muzicale: opere, balete, uverturi, simfonii, concerte, muzică de cameră, muzică corală etc.

Următoarele lucrări sunt permanent cântate în toată lumea: operele Eugen Oneghin, Dama de pică, baletele Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci, Frumoasa din pădurea adormită, uverturile 1812, Romeo şi Julieta, simfoniile a V-a şi a VI-a, concertul pentru vioară şi orchestră şi cel pentru pian şi orchestră.

Ceaikovski a creat pagini nemuritoare, de mare frumuseţe şi accesibilitate melodică, pagini străbătute de un patos şi o sensibilitate proprii romantismului.

-----------------------------------------------------------------

04.02.02 ISTORIA MUZICII  /  COMPOZITORI  /  PROKOFIEV, SERGHEI (1891-1953)

Prokofiev este un compozitor puternic legat de clasicism, deci un neoclasic. Lucrările sale - opere, balete, concerte şi simfonii - se caracterizează printr-o melodică şi o ritmică inspirate, încadrate în ansambluri de mare claritate, de tipul celor clasice, din care nu rareori transpar sarcasmul şi ironia fină.

Prokofiev este şi autorul baletului Romeo şi Julieta, al basmului Petrică şi lupul, al operei Dragostea celor trei portocale, a 9 concerte instrumentale, sonate ş.a.

-----------------------------------------------------------------

04.02.03 ISTORIA MUZICII  /  COMPOZITORI  /  VERDI, GIUSEPPE (1813-1901)

1813 Le Roncole -1901 Milano

http://ro.wikipedia.org/wiki/Verdi

Giuseppe Verdi a fost un compozitor italian, vestit mai ales pentru creaţiile sale în muzica de operă.

Încă de copil, Giuseppe studiază muzica cu profesori particulari.

Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcţia muzicii de operă.

În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano.

În 1842, obţine la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco.
Începe o perioadă în care Verdi munceşte "ca un ocnaş", cum spunea el însuşi, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia.

Între anii 1843 şi 1850 compune într-un ritm susţinut 13 opere (între altele Lombarzii, Ernani, Macbeth şi Luisa Miller).

În 1848 se mută la Paris.

Din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere: Rigoletto, Trubadurul şi Traviata, la care se mai adaugă şi Vecerniile siciliene.

Succesul acestor opere a fost de nedescris.

Verdi se stabileşte la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului.

În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se reprezintă Bal mascat.

Din 1861 numele lui devenise simbolul mişcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominaţia austriacă (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei).

În 1874 este numit senator în parlamentul italian.

Nu-şi întrerupe activitatea muzicală şi dă la iveală opera Forţa destinului şi Missa Requiem.

Pentru festivităţile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera Aida.

În 1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după care se retrage la "Sant'Agata" şi îşi ia adio de la activitatea componistică.

Verdi se stinge din viaţă la Milano, la 27 ianuarie 1901.

==================================================================

04.03.01 ISTORIA MUZICII  /  INTERPREŢI  /  BARTOLI, CECILIA (1966-)

-Cecilia Bartoli (Roma, 1966) este cântăreaţă de operă italiană.

-Vocea ei este mezzosoprană de coloratură*.

-*Coloratura posedă o mare uşurinţă în parcurgera contururilor melodice dificile, timbrul fiind adesea „instrumentalizat”.

-Interpretează cu mare succes operele lui Mozart, Rossini precum şi muzica barocă şi clasică.

-Atât tehnica vocală cât şi interpretarea actoricească este fără cusur.

-Cariera de solistă începe la vârsta de 21 ani (foarte timpuriu la solişti vocali).

-A interpretat din operele muzicale lui Rossini, I.S. Bach, Mozart, Haydn, Gluck, Vivaldi, Salieri, Händel, Halévy, Bellini şi Steffani, Agostino.

-Cântă în toate centrele muzicale importante, colaborează cu cei mai renumiţi artişti.

-Are multe înregistrări audio şi video.

-A obţinut numeroase premii şi medalii.

-Pe YouTube sunt multe videoclipe de bună calitate cu înregistrările solistei Cecilia Bartoli.

-1. videoclip:
Vivaldi, opera Griselda, actul II, aria Constanzei „Agitata da due venti”.
http://www.youtube.com/watch?v=x8WP4e_DwK4

-2. videoclip:
Rossini: „Canzonetta spagnuola”.
http://www.youtube.com/watch?v=pHZjabFv4p0

-3. videoclip:
Vivaldi: operă necunoscută, aria „Di due rai languir costante”.
http://www.youtube.com/watch?v=C_Ef2FX-jc0

-4. videoclip:
Lucrare editată de un fan din fragmente decupate din diferite videoclipuri care demonstrează ambitusul de 3 octave a vocii artistei Cecilia Bartoli.
http://www.youtube.com/watch?v=AElgGuUSSKE

-5. videoclip:
Broschi: aria „Son qual nave”.
http://www.youtube.com/watch?v=p4EVNbHX1lI

-6. videoclip:
Porpora: opera Semiramide riconosciuta, aria „In braccio a mille furie”.
http://www.youtube.com/watch?v=mSwlpatYu-g

-7. videoclip:
Vivaldi: oratoriul Victoriile Iuditei, aria „Armatae face et anguibus”.
http://www.youtube.com/watch?v=nktpT9ZXHeA

==================================================================

04.04.01 ISTORIA MUZICII  /  CREAŢII MUZICALE  /  CEAIKOVSKI: LACUL LEBEDELOR

Lacul lebedelor [Swan Lake (GB), Schwanensee (D), Le Lac des cygnes (F), Il lago dei cigni (I), Лебединое озеро (RU)], este un balet al cărui muzică a fost compus de compozitorul rus Ceaikovski, Piotr Ilici.

Libretul (partea literară a baletului) se bazează pe o poveste populară.

Cea mai răspândită coregrafie (mişcarea balerinelor şi a balerinilor pe scenă) aparţine francezului Petipa, Marius.

Roluri importante au şi proiectanţii decorurilor şi a costumelor.

Prima prezentare a avut loc în 1877 la Moscova, în Teatrul Mare (Teatrul Bolşoi).

Roluri:

Prinţesa Odetta
Odilia, sora vrăjitorului Rothbart
Prinţul Siegfried
Rothbart, vrăjitorul cel rău
Bufonul din Curtea regală
Regina, mama prinţului Siegfried
Dascălul

Actul I

În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prinţese, blestemată de vrăjitorul rău, Rotbart.

Urmează o petrecere la majoratul prinţului Siegfried, căruia mama îi propune ca a doua zi să-şi aleagă o mireasă.

Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele unui vechi palat.

Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposeşte pe malul lacului, lângă ruine.

Dornic să le vâneze prinţul ia arbaleta şi aleargă prin pădure.

Actul II

Ajunse la mal, lebedele se transformă în prinţese chiar în momentul în care Siegfried voia să o ţintească pe cea mai frumoasă.

Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta, îi destăinuie blestemul lor.

Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea vrăjitorului rău Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul, ci prin iubire.

Actul III

În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese.

El le refuză şi se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunţa-tă, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt sora lui Rotbart) pe Odetta.

Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-şi astfel jurământul.

Actul IV

Trădată, lebăda-prinţesă se vede condamnată la prelungirea blestemului.

Siegfried vine, recunoscându-şi greşeala şi implorând iertarea.

Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart.

Blestemul se risipeşte la cele dintâi raze ale aurorei.

Structura partiturii este următoare:

Introduction:
•Moderato assai (62 bars)
Act I:
•No.1. Scène. Allegro giusto (109 bars)
•No.2. Valse. Tempo di Valse (399 bars)
•No.3. Scène. Allegro moderato (125 bars)
•No.4. Pas de trois:
I. Intrada. Allegro (68 bars)
II. Andante sostenuto (66 bars)
III. Allegro semplice (72 bars)
IV. Moderato (40 bars)
V. Allegro (59 bars)
VI. Coda. Allegro vivace (64 bars)
•No.5. Pas de deux: I. Tempo di
Valse ma non troppo vivo quasi
Moderato (104 bars)
II. Andante (104 bars)
III. Tempo di Valse (88 bars)
IV. Coda. Allegro molto vivace (149 bars)
•No.6. Pas d'action. Andantino quasi Moderato (75 bars)
•No.7. Sujet (16 bars)
•No.8. Danse des coupes. Tempo di Polacca (202 bars)
•No.9. Finale. Andante (49 bars)
Act II:
•No.10. Scène. Moderato (76 bars)
•No.11. Scène. Allegro moderato-
Moderato-Allegro vivo (274 bars)
•No.12. Scène. Allegro (96 bars)
•No.13. Danses des cygnes:
I. Tempo di Valse (144 bars)
II. Moderato assai (50 bars)
III. Tempo di Valse (100 bars)
IV. Allegro moderato (38 bars)
V. Pas d'action. Andante-Andante non troppo (146 bars)
VI. Tempo di Valse (88 bars)
VII. Coda. Allegro vivo (73 bars)
•No.14. Scène. Moderato (70 bars)
Act III:
•No.15. Allegro giusto (176 bars)
•No.16. Danses du corps de ballet et des nains. Moderato assai-Allegro vivo (136 bars)
•No.17. Scène: La sortie des invités et la valse. Allegro-Tempo di Valse (362 bars)
•No.18. Scène. Allegro (63 bars)
•No.19. Pas de six:
  Intrada. Moderato assai (62 bars)
  Var. I. Allegro (65 bars)
  Andante con moto (86 bars)
  Moderato (38 bars)
  Allegro (32 bars)
  Moderato - Allegro semplice (66 b)
  Coda. Allegro molto (129 bars)
•No.20. Danse hongroise. Czardas. Moderato assai-Allegro moderato (107 bars)
•No.21. Danse espagnole. Allegro non troppo. Tempo di Bolero (103 bars)
•No.22. Danse napolitaine. Allegro moderato-Andantino quasi Moderato (91 bars)
•No.23. Mazurka. Tempo di Mazurka (192 bars)
•No.24. Scène. Allegro—Valse (152 bars)
Act IV:
•No.25. Entr'acte. Moderato (33 brs)
•No.26. Scène. Allegro non troppo (56 bars)
•No.27. Danses des petits cygnes. Moderato (108 bars)
•No.28. Scène. Allegro agitato (96 bars)
•No.29. Scène finale. Andante-Allegro agitato (217 bars)
Supplementary Numbers:
•No.19a. Pas de deux:
  Moderato—Andante (55 bars)
  Allegro moderato (25 bars)
  Allegro (49 bars)
  Allegro molto vivace (153 bars)
•No.20a. Danse russe. Moderato-
Andante semplice (160 bars)

În continuare vom vedea:
5 imagini cu compozitorul Ceaikovski, Piotr Ilici,
14 imagini din diferite spectacole cu baletul Lacul lebedelor,
2 imagini cu lebede albe şi una cu o lebădă neagră,
Un videoclip despre Teatrul Mare (Teatrul Bolşoi) din Moscova,
http://www.youtube.com/watch?v=BOLZFYhrgTc
o înregistrare video a baletului Lacul lebedelor din American Ballet Theatre (2005),
http://www.youtube.com/watch?v=gfmc6ZVl7uA
Pas de quatre (dansul lebedelor mici) în 2 variante,
http://www.youtube.com/watch?v=jqG5Ksu18Ec
http://www.youtube.com/watch?v=G8_6_vTgxPY
Pas de trois din Actul I,
http://www.youtube.com/watch?v=BJCRoWv2VtI
Prelucrarea unei teme muzicale de către: Cafe del Mar,
Hacki Tamás (fluieră di gură) şi
o altă prelucrare în stil Rock.

-----------------------------------------------------------------

04.04.02 ISTORIA MUZICII  /  CREAŢII MUZICALE  /  CEAIKOVSKI: SPĂRGĂTORUL DE NUCI

Balet-feerie în două acte, trei tablouri şi cincisprezece scene.

Coregrafia: Lev Ivanov

Premiera mondială: 1892, Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg.

Personajele: Spărgătorul de nuci, Regele şoarecilor, Zâna fondantelor, Prinţul Zânei, Unchiul Drosselmeyer, Clara / Marie / Maşa, Fritz (fratele Clarei), domnul şi doamna Silberhaus, bunicul, guvernanta, patru păpuşi mecanice (Vivandiera, Soldatul, Arlechinul şi Colombina); copii, oaspeţi, şoareci, soldaţi, fulgi de zăpadă, păpuşi.

Acţiunea se petrece probabil în Nürnberg, ca în basmul lui Hoffmann, Ernst Theodor Wilhelm (Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor).

ACTUL I

Tabloul I – După o scurtă uvertură, cortina se ridică: strada animată de adulţi şi copii preocupaţi cu ultimele pregatiri inaintea Crăciunului. Se grăbesc să ajungă la locuinţa domnului Silberhaus, care, împreună cu soţia şi copiii lor, Clara şi Fritz, a invitat mai mulţi prieteni pentru a sărbători Ajunul Crăciunului.

Salonul familiei Silberhaus este decorat festiv, iar gazdele tocmai au terminat de împodobit bradul. Luminile se aprind şi în salon năvălesc copii veseli şi foarte curioşi. Domnul Silberhaus îi aşează într-un rând ordonat (Marşul copiilor). în timp ce se desfăşoară un voios galop, îşi fac apariţia şi ultimii oaspeţi. Printre ei se numără şi Unchiul Drosselmeyer, care aduce şi el pachete cu daruri. Copiii aşteaptă nerăbdători împărţirea cadourilor. La un moment dat, Drosslemeyer scoate la iveală patru păpuşi mecanice în mărime naturală. Copiii se ceartă pentru împărţirea păpuşilor. Clara se apropie de Drosselmeyer pentru a-şi cere cadoul. Însă, din păcate, Unchiul nu mai are ce să îi ofere, în afară unui spărgător de nuci – un soldat în costum strălucitor de paradă, de care fetiţa se ataşează foarte mult. Clara este extrem de fericită, dar Fritz, invidios, apucă păpuşa preferată a Clarei şi trage de ea până o rupe. Drosselmeyer repară spărgătorul de nuci, iar Clara îl leagănă înainte de a-l aşeza în căsuţa pentru păpuşi. Petrecerea se încheie cu tradiţionalul dans al bunicului.

Invitaţii pleacă la casele lor, iar familia Silberhaus se pregăteşte de culcare. în timpul nopţii, Clara se trezeşte şi coboară în salon ca să vadă ce mai face spărgătorul de nuci. Tocmai atunci, orologiul bate miezul nopţii, iar fetiţa aude şoarecii care chitaie. Vrea să fugă, însă şoarecii nu o lasă. Ca prin farmec, Clara se face din ce in ce mai mică, până ajunge cât un şoarece, în timp ce incăperea şi bradul împodobit capătă proporţii de basm. Spărgătorul de nuci prinde viaţă şi, cu armata sa, vine să o apere pe Clara. Începe bătălia dintre Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor. În mijlocul luptei, Clara aruncă cu pantoful în Regele şoarecilor, iar Spărgătorul de nuci profită de moment pentru a-l ucide cu spada sa. Şoarecii ies din scenă, ducându-l cu ei pe regele mort.

Spărgătorul de nuci se transformă în prinţ (în povestea lui Hoffmann, Prinţul este de fapt nepotul lui Drosselmeyer, metamorfozat în spărgător de nuci de Regele şoarecilor; toate evenimentele fantastice ar fi fost prevăzute de Drosselmeyer pentru a rupe vraja).

Tabloul al II-lea – Clara şi Spărgătorul-Prinţ călătoresc printr-o pădure de brazi şi asistă la spectacolul feeric oferit de fulgii de zăpadă: un vals şi un cor invizibil, de voci de copii.

ACTUL AL II-LEA

Tabloul al III-lea – Clara şi Spărgătorul-Prinţ sosesc la palatul fermecat din Regatul dulciurilor. Sunt întâmpinaţi de Zână fondantelor, de Prinţul ei şi de suita lor. Spărgătorul îşi derulează povestea şi le spune cum i-a salvat Clara viaţa. La un semn al Zânei fondantelor, încep festivităţile în onoarea noilor sosiţi. Se înlănţuie dansul spaniol (al ciocolatei), dansul arab (al cafelei), dansul chinez (al ceaiului), dansul rus (trepak), dansul fluieraşilor, dansul Mamei Gigogne şi al copiilor ei, valsul florilor şi pas de deux-ul Zânei fondantelor şi al Prinţului ei. Sărbătoarea se încheie în ritm de vals.

La capătul acestui vis minunat, Clara se trezeşte sub bradul de Crăciun, ţinând în braţe Spărgătorul mult iubit…

Există versiuni, precum cea a lui Yuri Grigorovici pentru Teatrul Bolshoi din Moscova sau cea a lui Mihail Baryshnikov pentru American Ballet Theatre, în care pas de deux-ul din actul al II-lea este dansat de Clara şi de Spărgătorul de nuci. În versiunea semnată George Balanchine, în finalul baletului Clara nu se trezeşte: împreună cu Spargatorul-Print, ea zboară într-o sanie trasă de reni către un ţinut de poveste, lăsând visul să-şi urmeze cursul, ca în basmul lui Hoffmann.

În continuare vă propun să alegeţi pentru vizionare din următoarele videoclipuri:

1. videoclip cu baletul Spărgătorul de nuci în interpretarea Trupei "Balet Vasiliov Kasatkina", coregrafia de Vainonena şi Kasatkinoi, Маria - Natalia Ogneva, Prinţ - Nikolai Cevîcelov, Drosselmayer - Aleksei Konkin, Maşa - Polina Kîrova.
http://www.youtube.com/watch?v=0zxTL4ky-9Q

2. Un videoclip cu baletul Spărgătorul de nuci în interpretarea Belliston Academy of Ballet in Littleton, Colorado (Actul I şi Actul II).
http://www.youtube.com/watch?v=fYUbrG4SC9w
http://www.youtube.com/watch?v=-BkIFbCq_m8

3. Un videoclip cu baletul Spărgătorul de nuci în interpretarea artiştilor de la Teatrul Mare (Bolşoi) din Moskova.
http://www.youtube.com/watch?v=48rBEc1L4AQ

4. Un videoclip cu muzica integrală a baletului Spărgătorul de nuci (acompaniat cu imagini statice) în interpretarea unei orchestre din Norvegia.
http://www.youtube.com/watch?v=uKeggohlXpA

-----------------------------------------------------------------

04.04.04 ISTORIA MUZICII  /  CREAŢII MUZICALE  /  PROKOFIEV: ROMEO ŞI JULIETA

Premiera mondială: în 1940, la Teatrul Mariinsky din Sankt-Petersburg

Roluri:

Familia Capuletti:
Julieta,         Lady Capuletti,  Lord Capuletti,  Tybald.

Familia Montaque:
Romeo,           Lady Montaque,   Lord Montaque,
Mercuzio,        Benvolio,        Paris.

Doica Julietei,  Lorenzo,         Escalus,         Rosalinda.

ACTUL I

Verona în zorii zilei. Oraşul doarme. Nu are somn doar Romeo, care îngândurat hoinăreşte pe străzile pustii. El este măcinat de visuri de dragoste.

Din casa Capulet îşi fac apariţia  servitorii Gregorio, Samsonait şi Pietro. Din cealaltă parte a străzii, din casa Montaque apar Baltasar şi Abramio.

Servitorii caselor învrăjbite se privesc cu duşmănie, căutând temei pentru ceartă. Glumele sarcastice trec într-o gâlceavă, după care tinerii se încing, scot armele şi începe încăierarea. Unul dintre servitori este rănit. Benvolio, din familia Montaque îi desparte şi ordonă să termine încăierarea.

Apare şi Tybald, din familia Capulet. Neastâmpărat şi plin de ură faţă de Montaquie el este dornic de a se lua la harţă cu duşmanii săi. Iată un moment prielnic şi începe bătălia. Alarmaţi, din casele sale ies Montaque şi Capulet. Atmosfera se încinge. Întreg oraşul este agitat.

Apare ducele de Verona, care ordonă imediat să fie lăsate armele. „Cine va începe lupta va fi executat”, rosteşte ducele. Poporul, satisfăcut de ordinul ducelui se împrăştie.

Odaia Julietei. Copila zglobie, jucându-se îşi necăjeşte vesel doica.

Joaca Julietei este întreruptă de maică-sa, care autoritar îi declară, că este deja mireasă, şi, deci, ar urma să-şi revizuie comportamentul copilăresc. Peste puţin timp soţul Julietei va deveni Paris, un tânăr respectabil.  Puţin îi pasă Julietei de mire şi căsătorie...

ACTUL II

Balul la palatul Capulet. Societatea de vârf a Veronei se îndreaptă spre palat. Urmaţi de muzicieni şi cântăreţi la palat merg prietenele Julietei şi Paris, însoţit de pajul său. Iată-l pe Mercuzio, mereu vesel şi prietenos. Dar Mercuzio îşi face griji în privinţa lui Romeo, care de ceva timp este trist, îngândurat. Romeo însuşi este măcinat de presimţiri nefaste.

Casa Capulet. Oaspeţii petrec: discută, mănâncă, beau. Tinerii se avântă în dans. Julieta este rugată să danseze pentru invitaţi. Romeo, care a intrat de curând în sală rămâne cu privirea aţintită spre ea.

Mercuzio - bufonul serii, înveseleşte oaspeţii purtând o mască caraghioasă. Invitaţii se amuză, toţi sunt captivaţi de joaca lui Mercuzio. Folosindu-se de moment Romeo se apropie de Julieta şi îi împărtăşeşte sentimentul său aprig. Masca cade de pe faţa lui şi Julieta rămâne captivată de frumuseţea şi nobleţea acestui tânăr. Inima ei se umple de dragoste pentru Romeo.

Involuntar Tybald a fost martorul acestei scene, recunoscându-l pe Romeo. Îmbrăcând masca Romeo pleacă.

După plecarea oaspeţilor doica, prudentă, o avertizează pe Julieta, că Romeo aparţine familiei duşmănoase – Montaquie. Nimic, însă, nu mai poate opri tinerii. Noaptea ei se vor întâlni în grădina casei.

Julieta este cuprinsă de un sentiment tulburător. Fiecare clipă a despărţirii devine insuportabilă. Julieta îi scrie lui Romeo o scrisoare, pe care trebuie să i-o transmită Doica. În căutarea acestuia Doica, însoţită de Pietro, se pomeneşte în negura carnavalului. Iată-l şi pe Romeo. Julieta îi scrie că este de acord să devină soţia lui.

În capela lui Lorenzo îşi face apariţia Romeo. Tînărul îi vorbeşte despre dragostea sa pentru Julieta şi roagă să fie cununaţi. Emoţionat de puterea dragostei celor doi Lorenzo acceptă.

În capelă intră Julieta, pater Lorenzo binecuvîntează acest cuplu.

Pe piaţa din Verona e în toi carnavalul. În mulţime se veselesc Mercuzio şi Benvolio, prietenii lui Romeo. Apare Tybald, care îl provoacă pe Mercuzio la duel. Romeo încearcă să-i despartă şi în semn de pace îndepărtează spada lui Mercuzio. În acest moment Tybald îi aduce lovitura fatală. Cuprins de durere şi de ură, Romeo îl omoară pe Tybald.

Din casa Capulet apare mama Julietei, cerând răzbunare.

ACTUL III

E noapte. Romeo a pătruns pe furiş în casa Julietei, pentru a petrece împreună ultimele clipe înainte de despărţire. Se zoreşte de zi. Tinerii se despart.

E dimineaţă. Părinţii îi anunţă Julietei că deja este fixată ziua nunţii cu Paris. Disperată, Julieta imploră părinţii să o cruţe, ea nu va suporta să fie soţia celui pe care nu-l iubeşte. Decizia lor este nemiloasă. La rugăminţile Julietei tatăl o loveşte aspru. Plină de lacrimi ea aleargă la Lorenzo. Călugărul îi dă o licoare, pe care fata o va bea, pentru a se adânci într-un somn profund, aidoma celui de veci. Doar Romeo va cunoaşte adevărul. El o va răpi din sicriul deschis şi împreună tinerii vor pleca departe de Verona. Julieta acceptă cu bucurie planul lui Lorenzo.

Întorcându-se acasă Julieta anunţă cu smerenie că va respecta ordinul părinţilor şi se va căsători cu Paris. Odată ce rămâne singură ea bea licoarea. Dimineaţa Julieta este găsită moartă. Vestea despre moartea Julietei se răspândeşte până la Mantua, unde se ascunde Romeo. Îndurerat, el se avântă spre Verona. La cavoul familiei Montaque stă descoperit sicriul Julietei.

E noapte. Romeo se apropie de mormânt. Luându-şi rămas bun de la iubita sa tânărul îşi pune capăt zilelor.

Julieta se trezeşte din somn. Zărind trupul neânsufleţit a lui Romeo, Julieta înţelege că viaţa ei nu mai are sens. Îşi ia rămas bun de la dragoste, de la viaţă şi se străpunge cu pumnalul iubitului.

Astfel, ura seculară a celor două familii îi devoră, pe rând pe tinerii eroi ale căror vină rezidă doar în faptul că sunt iubiţi, pătimaşi şi că în mâniile clanurilor îngâmfate ei devin o penibilă armă de răzbunare.

Vizionaţi / audiaţi întregul balet sau fragmente din el de pe următoarele adrese WEB:

1. Balul la palatul Capulet.
http://www.youtube.com/watch?v=r7XTtQE3rHI

2. Baletul Romeo şi Julieta de Prokofiev integral în interpretarea The Royal Balet din Londra.
http://www.youtube.com/watch?v=3eswKEf8jx4

3. Balul la palatul Capulet. Înregistrare din concert. Interpretează London Symphony Orchestra, dirijor Gegiev, Valery.
http://www.youtube.com/watch?v=Z_hOR50u7ek

4. Scena morţii lui Romeo şi Julietei. Interpretează Lauren Cuthbertson şi Federico Bonelli.
http://www.youtube.com/watch?v=O_935OlyC5E

5. Caietul de programă a Operei din Chişinău
http://www.nationalopera.md/?l=ro&a=33&i=42

-----------------------------------------------------------------

04.04.05 PROKOFIEV: SIMFONIA NR. 1 "CLASICĂ"

Dintre simfoniile lui Prokofiev, cea prezentă pe mai toate scenele lumii este "Simfonia clasică", Nr. 1, Op. 25, din 1917, alcătuită din 4 mişcări, în care partea I (Allegro) este în formă de sonată, partea a II-a (Allegretto) în formă de lied, partea a III-a (Non troppo, Allegro) este o gavottă (dans din suitele preclasice), iar partea a IV-a (Molto vivace) readuce mişcarea rapidă, într-o ambianţă de vivacitate şi dinamism.

Vă propun audierea-vizionarea acestei simfonii într-o execuţie remarcabilă (Orchestra Radio Danemarca - sunet şi imagine excelente):
http://www.youtube.com/watch?v=p5jL6Ma9tvk

-----------------------------------------------------------------

04.04.06 VERDI: AIDA

Aida este o operă compusă de Giuseppe Verdi, bazată pe un libret scris de Antonio Ghislanzoni.

Opera Aida a fost compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical de la Cairo şi pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez.

Deşi are acest caracter ocazional, lucrarea constituie o adevărată cotitură în creaţia lui Verdi.

Prin înfruntarea caracterelor, forţa pasiunii şi expresivitatea muzicii, Aida este o autentică dramă romantică.

Această operă reprezintă nu numai una din cele mai importante lucrări ale lui Verdi, ci şi o culme a genului de opera în general.

După premiera de la Cairo, adevăratul triumf, care lansează lucrarea în lumea operei, este premiera italiană.

Premiera operei a avut loc la Teatrul de Operă din Cairo în data de 24 decembrie 1871.

Durata operei: cca 2:15 ore.

Personajele operei:

Aida, o prinţesă etiopiană (soprană)

Regele Egiptului (bas)

Amneris, fiica regelui Egiptean (mezzosoprană)

Radames, căpitanul gărzilor (tenor)

Amonasro, regele Etiopiei (bariton)

Ramfis, mare preot (bas)

Un mesager (tenor)

Vocea unei preotese (soprană)

Preoţi, preotese, miniştri, căpitani, soldaţi, oficiali, etiopieni, sclavi şi prizonieri, egipteni, animale şi cor.

Acţiunea

Actul I.

Acţiunea se petrece în Teba din Egipt, în timpul faraonilor.

Etiopienii s-au răsculat împotriva Egiptului.

Radames este numit de faraon comandantul armatei egiptene.

El se gândeşte, că după victorie va cere eliberarea sclavei Aida pe care o iubeşte.

Aida este fiica regelui etiopian şi are sentimente contradictorii, pentru că îl iubeşte pe Radames, inamicul ţării sale.

Amneris, fiica regelui egiptean îl iubeşte şi ea pe Radames şi ştie că Aida este rivala ei.

Actul II.

Aida mărturiseşte în faţa lui Amneris dragostea ei faţă de Radames.

Ca răzbunare, Amneris o obligă pe Aida, să participe la primirea festivă a armatei egiptene.

Între prizonieri Aida recunoaşte pe tatăl ei Amonasro.

Regele promite îndeplinirea unei dorinţe a lui Radames.

El cere eliberarea prizonierilor etiopieni.
Regele îndeplineşte dorinţa lui, dar reţine ca ostatici pe Amonasro şi Aida.

În acelaşi timp oferă mâna fiicei sale lui Radames.

În mintea lui Amonasro încolţeşte un plan pentru dezrobirea patrie sale.
Actul III.

Datorită întâmplărilor succesive Aida se întâlneşte cu Radames şi află de la el itinerarul armatei.

Amneris şi Ramfis întâmplător îl aud pe Radames cum îşi trădează patria.

Aida şi tatăl ei evadează.

Radames recunoaşte vina şi se predă marelui preot Ramfis.

Actul IV.

Radames este condamnat la moarte prin îngropare de viu.

Amneris propune lui Radames, că dacă o uită pe Aida, va cere graţierea lui de la tatăl său.

Aida află de condamnare şi intră în mormânt înainte să fi fost adus Radames, ca să moară împreună cu iubitul ei.

Radames întâlnind-o pe Aida, împreună iau rămas bun de la viaţă.

Momente celebre din operă:

Celeste Aida - Romanţa lui Radames (act. I.)

Ritorna vincitor - Aria lui Aida (act. I.)

Fu la sorte dell' armi a tuoi funestra - Duetul Aidei şi a lui Amneris (act. II.)

Gloria all'Egitto sau Marcia trionfale - Gloria Egiptului sau Marş triumfal (act. II.)

O patria mia - Aria Aidei (act. III.)

O terra addio, valle di pianti - Duetul Aidei şi a lui Radames (act. IV.)

Bibliografie:

Grigore Constantinescu şi Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, Bucureşti, 1971
Vizionare / audiţie:

Pavarotti - Celeste Aida - Romanţa lui Radames (act. I.)
http://www.youtube.com/watch?v=l_eWsuMekSw

Campora - Celeste Aida - Romanţa lui Radames (act. I.)
http://www.youtube.com/watch?v=207Atcpfy9I

Scala 2006 - Gloria all' Egitto e ad Iside... Marcia trionfale; Ballabile; Vieni, o guerriero vindice...
http://www.youtube.com/watch?v=ra6yoeaVsbY

Marşul gloriei (cor)
1
Cântaţi gloria ţării, azi e sărbătoare,
De departe vin bravi eroi ce-au învins pe duşmani.
Lăsaţi cântecul vostru, dar, spre cer să zboare,
Iar în calea lor, pregătiţi triumfal flori şi elan.
2
Sângele şi-au vărsat, patria au salvat,
Duşmanul e zdrobit, au biruit.
3
Lăsaţi     soarele patriei s-aprindă zarea,
Liberi azi suntem să clădim viitor fericit.
Slăviţi fapta cea mare toţi, slăviţi chemarea
Bravului popor ce-a luptat cu avânt, şi-a biruit.

-----------------------------------------------------------------

04.04.07 VERDI: RIGOLETTO

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rigoletto

Operă în 3 acte.

Libret: Francesco Maria Piave după drama "Regele se amuză" de Victor Hugo.

Premieră: în 1851 la Teatro Fenice din Valenţia.

Personajele principale ale operei:

Rigoletto, bufonul curţii     (bariton)
Gilda, fiica lui Rigoletto    (soprană)
Ducele de Mantua              (tenor)
Sparafucille, assasin         (bas)
Maddalena, sora lui           (mezzosoprană)

Acţiunea:

Acţiunea se petrece la Mantua în sec. al XVI-lea.

Cocoşatul Rigoletto -bufonul prinţului de Mantua- este foarte sarcastic şi nu ţine cont de sentimentele celor vizaţi atunci când prinţul seduce fiicele şi nevestele celor de la curte.

Mulţi îşi revarsă ura asupra lui Rigoletto, o răpesc pe „iubita” lui (de fapt pe fiica lui Gilda) şi o duc la palat neştiind că prinţul şi fata se simpatizează.

Când Rigoletto recunoaşte, că cea răpită este fata lui, nu o mai poate salva, ea căzând victima prinţului cu acordul ei.

Rigoletto jură răzbunare.

Plăteşte un asasin să-l omoare pe prinţ.

Sora asasinului îl atrage pe prinţ într-un han, unde Rigoletto îi arată Gildei cum curtează prinţul în han.

Dragostea fetei nu se clatină, şi o îndeamnă să se jertfească în locul prinţului.

Se deghizează cu hainele prinţului şi este omorâtă în locul lui.

Când Rigoletto savurează bucuria răzbunării deasupra sacului ce ascundea cadavrul, descoperă, că cea asasinată este fiica lui.

Momente celebre din operă:

Aria La donna e (Prinţul de Mantua)

Caro nome (Gilda)

Cabaleta (Rigoletto)

Quartet (Rigoletto, Gilda, Prinţ, Maddalena)

==================================================================

05.01 REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)  /  AM OPRIT UN GÂND (BLAGA) OPRIŞ

Acompaniament (2 măsuri de 4/4)
1.
Am oprit un gând
Ce plutea vibrând.
Nu-ndrăznea să m-atingă-n zbor
Doar cu un fior.
2.
Şi înfrigurat
Cântec l-am visat
Cu veşmânt de cuvinte-n vers
Să ne dea de înţeles
Unde oare a mai umblat
Cine l-a purtat.
3.
L-a purtat o mică stea
Ne-a trimis acum lucirea ei
Şi ziua ce-a ajuns
Sus, pe-un nor de dor pătruns.
4.
Cânt de pasăre a fost
Vânt ce-adie printre fluturi
Zbor de vultur spre înalt
Stih doar de poet visat.

Acompaniament (10 măsuri de 4/4)
5.
Şi veni-va zi
Gând se va rosti
Şi tăcerea lui Blaga
Vers de dor va fi.
6.
Şi tăcerea sa
Ne va lumina
Prin nespuse cuvinte doar
Printre rânduri să-l găsim
Căutându-l în inimi iar
Gând să-i dăruim.
7.
Lângă el să nu strivim
Taina din corola de minuni
A lumii ce-otrăim
Spre lumină să-nflorim.
8.
El ascunde-n infinit
Cer de gânduri nesfârşite
Vis creat pentru a fi
Amintire într-o zi.

Acompaniament (1 măsură de 4/4)
9.
Blaga în şoaptă de izvor
Cântă dorul dor.

-----------------------------------------------------------------

05.02 REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)  /  GAUDEAMUS IGITUR
1.
Gaudeamus igitur,
Juvenes dum sumus.
Gaudeamus igitur,
Juvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem,
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
Nos habebit humus.
2.
Vita nostra brevis est,
Brevi finietur.
Vita nostra brevis est,
Brevi finietur.
Venit mors velociter,
Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur.
Nemini parcetur.
3.
Ubi sunt qui ante nos,
In mundo fuere?
Ubi sunt qui ante nos,
In mundo fuere?
Vadite ad Superos,
Transite ad inferos,
Si vultis videre.
Si vultis videre.
4.
Vivat Academia!
Vivant professores!
Vivat Academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore!
Semper sint in flore!

-----------------------------------------------------------------

05.03 REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)  /  ÎN DRUMEŢIE (S.O.S. NATURA!) OPRIŞ
1.
În drumeţie când plecăm
Natura vrem s-o admirăm,
Să respirăm mult oxigen,
Şi undă verde să avem.
2.
Şi să uităm de-aglomerări,
Şi de prea multe supărări.
Că tot mai greu acum găsim
Un colţ de rai cu cer senin.
3.
Şi când la drum pornim,
Natură, te privim,
Şi doar atunci vedem,
Ce locuri avem.
4.
Şi când la drum pornim,
Cuvinte nu găsim,
Privim, ne întristăm,
Cu toţii strigăm:
5.
"-S.O.S. Natura se îmbolnăveşte,
S.O.S. Natura se strică din mers!
S.O.S. Natură, ai temperatură,
S.O.S. Natură, tu suferi prea des!
6.
S.O.S. Natura se îmbolnăveşte,
S.O.S. Natura se strică din mers!
S.O.S. Natură, ai temperatură,
S.O.S. Natură, tu suferi prea des!
7.
S.O.S. Natura se îmbolnăveşte,
S.O.S. Natura se strică din mers!
S.O.S. Natură, ai temperatură,
S.O.S. Natură, tu suferi prea des!"
8.
Se taie-n vânt pădurile,
Şi te îneacă apele,
De nu mai poţi să vieţuieşti,
Şi viaţă tu să dăruieşti.
9.
Şi unde-i aerul curat
În nori de fum s-a preschimbat,
Şi eşti murdară tot mai des,
Dar cine oare te-anţeles?
10.
„-Natură, tu oftezi
De câte ori ne vezi.
Nu ştim să te păstrăm,
Şi să te ascultăm.
11.
Şi dacă nu vom şti
Să te-ajutăm, vom fi
De-acum bolnavi cândva:
Alături de ea!”
12.
"-S.O.S. Natura se îmbolnăveşte,
S.O.S. Natura se strică din mers!
S.O.S. Natură, ai temperatură,
S.O.S. Natură, tu suferi prea des!
13.
S.O.S. Natura se îmbolnăveşte,
S.O.S. Natura se strică din mers!
S.O.S. Natură, ai temperatură,
S.O.S. Natură, tu suferi prea des!
14.
S.O.S. Natura se îmbolnăveşte,
S.O.S. Natura se strică din mers!
S.O.S. Natură, ai temperatură,
S.O.S. Natură, tu suferi prea des!"

-----------------------------------------------------------------

05.04 REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)  /  ÎNTR-O ZI AM AFLAT (IMNUL PRIETENIEI) OPRIŞ

Acompaniament (2 măsuri de 4/4)
1.
Într-o zi am aflat că e minunat,
Să primeşti zâmbind, mâna-ntinsă-n calea ta.
Şcoala îţi va părea ca şi o casă a ta,
Doar să vrei să ştii, să înveţi a trăi.
2.
Prieten bun, hai la drum,
Chiar dacă este greu
Nu va fi tot mereu.
3.
Nu mai sta, spune da!
Să vrem să învăţăm,
Să ştim să te păstrăm
4.
În inimă, inimă, inimă, da,
În inimă, tu, şcoala mea!
În inimă, inimă, inimă, da,
În inimă, tu, şcoala mea!

Acompaniament (3 măsuri de 4/4)
5.
Într-o zi vei ştii să poţi dărui,
Tot ce-ai învăţat din adâncul inimii.
Şcoala pe-atunci va fi prietena altor copii,
Ca şi noi cândva, vor cânta pentru ea.
6.
Prieten bun, hai la drum,
Chiar dacă este greu
Nu va fi tot mereu.
7.
Nu mai sta, spune da!
Să vrem să învăţăm,
Să ştim să te păstrăm
8.
În inimă, inimă, inimă, da,
În inimă, tu, şcoala mea!
În inimă, inimă, inimă, da,
În inimă, tu, şcoala mea!

Acompaniament (6 măsuri de 4/4)

-----------------------------------------------------------------

05.05 REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)  /  SĂ ÎNVEŢI BINE (BRÂNCUŞI) OPRIŞ

Acompaniament (6 măsuri de 4/4)
1.
Să înveţi bine cum să trăieşti,
Stai şi ascultă cum să gândeşti.
Să înveţi taina din orice gând,
Stai şi priveşte s-o vezi urcând.
2.
Să vrei să urci învaţă să-nveţi,
Cum să asculţi, să înţelegi.
Să fii tu însuţi e cel mai greu,
Să te descoperi, să urci mereu!
3.
Ca o pasăre măiastră
Să te-nalţi în zbor spre viitor,
Să te-nscrii în cartea vieţii
Strălucind să fii Un Om!
4.
Spre Coloana infinită
Cutezând să-ţi faci din ea urcuş,
Iar privind în sus spre astre
Să-ţi zâmbească el, Brâncuşi!

Acompaniament (3 măsuri de 4/4)
5.
Să înveţi cum să te depăşeşti,
Ştiinţa primită s-o şlefuieşti,
Ca iscusitul meşter cândva,
Ce-a prins esenţa-n opera sa.
6.
Să dăruieşti cândva ce primeşti
Şi peste vreme să trăieşti,
Spre mai departe-apoi dăruind,
Scânteia vieţii însufleţind.
7.
Ca o pasăre măiastră
Să te-nalţi în zbor spre viitor,
Să te-nscrii în cartea vieţii
Strălucind să fii Un Om!
8.
Spre Coloana infinită
Cutezând să-ţi faci din ea urcuş,
Iar privind în sus spre astre
Să-ţi zâmbească el, Brâncuşi!
9.
Spre Coloana infinită
Cutezând să-ţi faci din ea urcuş,
Iar privind în sus spre astre
Să-ţi zâmbească el, Brâncuşi!

Acompaniament (3 măsuri de 4/4)

-----------------------------------------------------------------

05.06 REPERTORIU DE CÂNTECE (TEXT)  /  ŞI VINE VREMEA (OARE CE-O SĂ FIE?) OPRIŞ

Acompaniament (6 măsuri de 4/4)
1.
Şi vine vremea să ne luăm un bun rămas în ultim ceas.
Şi nu ştim acum de-i rău sau e bine,
Cu glasul stins în ochi ne privim, ne întrebăm oare ce vrem,
Ce drum e mai bun spre ziua de mâine.
2.
Însă până-atunci ne mai gândim,
Însă până-atunci ne amintim,
Cum era cândva când mai de mult
Peste pragul şcolii am trecut,
3.
Cu multe flori şi aşteptări,
Cu mult fior şi-nfrigurări,
Cu mult elan şi întrebări,
Oare ce-o să fie peste zări?
4.
Cu multe flori şi aşteptări,
Cu mult fior şi-nfrigurări,
Cu mult elan şi întrebări,
Oare ce-o să fie?

Acompaniament (3 măsuri de 4/4)
5.
Ne despărţim şi iar ne-amintim de întâmplări, parc-a fost ieri.
Emoţii aveam citind prima oară.
Şi-apoi sfioşi, în rând câte doi ne-mpiedicam, ce mici eram!
Privind spre cei mari colegii de şcoală.
6.
Dar acum şi noi ne povestim
Coridoarele ştiu ce vorbim.
Prieteniile ne vor urmări
Înspre drumuri când vom porni.
7.
Cu multe flori şi aşteptări,
Cu mult fior şi-nfrigurări,
Cu mult elan şi întrebări,
Oare ce-o să fie peste zări?
8.
Colegi de clasă nu-vom mai fi,
Copilăria ne va zâmbi,
Dar amintirea ne-va uni,
Oare ce-o să fie?

Acompaniament (6 măsuri de 4/4)

-----------------------------------------------------------------